Pensiunea Septembrie e unul dintre cele mai frumoase locuri de cazare de pe Clisura. Chiar cel mai frumos, ar zice unii. Cu o priveliste incredibila asupra Cazanelor Dunarii si cu o arhitectura demna de coperta revistelor de profil, e locul perfect pentru incarcat bateriile in doi. Bebelusul mai bine il lasati acasa. La fel si copilasii mici, caci altfel o escapada cu mare potential de relaxare se poate transforma intr-un mic cosmar. Va spun din experienta proprie.

Toata vara am vanat doua camere la Pensiunea Septembrie. Auzisem de la niste prieteni care facusera turul pensiunilor de la Cazane ca asta-i cea mai cea – “pentru pretentiosi”, ca sa citez. N-am gasit si pace. Au fost complet ocupati din iunie pana la inceputul toamnei. In iulie am poposit la Danubia si tot atunci am facut rezervare la Septembrie pentru primul weekend liber la ei, la jumatatea lunii septembrie.

Eram foarte entuziasmata si curioasa sa vad cum arata cea mai faina pensiune de pe Clisura. Am parcat, am pus-o pe Ana in carucior si impreuna cu Bogdan si parintii lui am plecat in cautarea receptiei.

Prima piedica in calea fericirii noastre: ca sa ajungi de la intrarea in pensiune la receptie trebuie sa cobori niste scari, deloc carucior-friendly. Ei, un mic detaliu, nu murim daca doua persoane salta caruciorul si-l coboara pe scari. Am descoperit ca si restaurantul e tot acolo, langa receptie, si scamatoria cu saltat caruciorul sau luat bebele intr-o mana si caruciorul strans in cealalta a trebuit repetata de fiecare data cand am mers la masa.

Ne-am luat cheia si am intrat in camera situata la parter. Au fost foarte draguti cei de la pensiune ca s-au gandit la bebe si ne-au dat camera pe acelasi nivel cu intrarea. Puteau sa ne cazeze intr-o incepere de la etaj si-atunci distractia cu caruciorul ar fi fost dubla.

Despre camere, numai de bine. Spatioase, frumoase si cu o priveliste de vis. Nu sunt o persoana matinala, dar la Septembrie m-am trezit de drag ca sa descopar cum e Dunarea in ziua respectiva. Involburata, domoala, umbrita de nori sau reflectand razele soarelui?

Pensiunea_Septembrie_Cazane-1

Bebe s-a bucurat sa inspecteze fiecare centimetru patrat, sa descopere fiecare coltisor din camera si din baie. Asta a tinut-o ocupata cam o ora, dupa care a cerut sa fie distrata altfel. Numai bine ca ni se facuse foame. Am coborat la restaurant si-am cercetat cu privirea imprejurimile. Ma asteptam sa gasesc un spatiu de joaca, ceva (asa cum promiteau ei pe site), dar nu vedeam nimic. Doar piscina inghesuita in restaurant, zona cu pietricele si pontonul cu sezlonguri.

Oh boy, oh boy. Si-acum ce facem? Din fericire aveam activitati diverse (mini Croaziera pe Dunare, drumetie pe Ciucarul Mare, etc) planificate pentru urmatoarele doua zile, insa tot ramaneau perioadele (prea lungi pentru gustul meu) petrecute la restaurant in asteptarea, lunga asteaptare a mesei. Ana n-are rabdare sa stea in poalele mele o ora jumatate (cam cat dura sa ni se ia comanda, sa ni se aduca si sa mancam – si noi mancam repede). Asa ca a pornit de-a busilea prin restaurant descoperind aproape singura locul dedicat copiilor. Adica acesta:
Pensiunea_Septembrie_Cazane-4
Dupa nici 10 minute s-a saturat de stat acolo si-a pornit-o prin pietris. Eu: “Ana, n-ai voie acolo”. Ii spun asta simultan cu momentul in care ea se pregateste sa bage o piatra-n gura. Insfac repede piatra, ii explic ca nu-i de mancat si o arunc cat colo. O iau in brate si mergem pe ponton. Priveste fascinata apa care face bulbuci sub scanduri. Dupa care se urca pe sezlong si-l masoara-n lung si lat. Bucuroasa ca si-a gasit o ocupatie, stau langa sezlong, privind undele apei. Doua minute mai tarziu: “Ana, nu, nu, stai asa!”. Domnisoara o pornise, in mare graba, spre marginea pontonului sa vada ce e cu atata apa in fata ei. O iau in brate si o pun din nou pe sezlong. Se da jos si merge, destul de nemultumita, catre doamna care se relaxa pe un altul patru metri mai incolo. “Ana, hai sa mergem la masa”. Ea: “Ua, ua, ua”. Se linisteste cand o iau in brate, insa o data ajunsa la masa vrea sa vada ce se poate face cu un cutit. Iarasi “ua, ua, ua”. Cum adica n-o las sa se joace cu cutitul?!
Pensiunea_Septembrie_Cazane-9Pensiunea_Septembrie_Cazane-5
Si distractia asta s-a repetat de patru ori in sederea noastra. Adica de fiecare data cand trebuia sa mancam si asteptam, si tot asteptam mancarea. De fapt mai intai comanda, caci dura intre 10 si 20 de minute sa ne ia comanda. Dupa care mancarea. Si dupa aia nota.

Vestea proasta e ca asteptatul in restaurantele pensiunilor de pe Clisura e o problema generalizata. Insa, la Danubia, de exemplu, existau doua spatii de joaca pentru copii. Cu leagane, piscina gonflabila si spatiu generos, plasat strategic intre pensiune si mesele de la restaurant, astfel incat sa nu existe pericolul ca cei mici sa plonjeze, din greseala, in Dunare.

Nu va zic cum am plecat dupa trei zile petrecute la Pensiunea Septembrie. Stoarsa de energie, gandindu-ma la ce dulci o sa fie zilele petrecute acasa, in siguranta parcului de langa noi, cu spatii de joaca pentru bebelusi, unde Ana se poate misca in voie, departe de ape adanci.
Pensiunea_Septembrie_Cazane-7
Mi-a parut rau ca pensiunea nu e mai child friendly. Mai ales ca exceptand asta si asteptarea de la restaurant, e un loc superb, pe care vi-l recomand pentru o escapada romantica. Iar zona e ofertanta. Puteti face road trip-uri spectaculoase (Orsova – Moldova Noua), puteti urca pe stanci, puteti practica sporturi nautice sau puteti lua barca pana la pesterile din apropiere.

Ce mi-a placut la Pensiunea Septembrie

  • Designul intregii pensiuni, atentia la detalii
  • Camerele spatioase, cu vedere la Dunare
  • Din incinta pensiunii se poate pleca direct in plimbari pe Dunare
  • Apusul fenomenal surprins de pe ponton

Pensiunea_Septembrie_Cazane-10

Pensiunea_Septembrie_Cazane-12

Ce nu mi-a placut

  • Asteptarea de la restaurant
  • Faptul ca piscina e la un metru de mesele restaurantului si vara, cand poti face baie, nu stiu cat de placut e sa te scalzi sub farfuria omului infometat
  • Lipsa unui loc de joaca adecvat pentru copilasii micuti (0 – 2 ani) in care sa-si arda energia. Din sosea intri direct in pensiune si din pensiune iesi in restaurant, asa ca nu prea ai unde sa-i lasi sa alerge in siguranta
  • Lipsa unei balustrade care sa impiedice plonjarea celor mici in Dunare
  • Spatiu de joaca*
  • Scaune de copii in restaurant
  • Izolare fonica
  • Gradina generoasa
  • Meniu copii
  • Personal prietenos cu cei mici
  • Piscina
  • Patut bebe

*nu l-as numi chiar spatiu de joaca, ci cateva jucarii puse langa restaurant