Cea mai frecventă întrebare pe care o primesc apropos de călătoriile noastre cu Ana (după “Cum ai curaj să pleci cu ea?!?” 🙂 ) e cum se împacă bebele cu mersul cu maşina. Nu de alta, dar noi suntem mari amatori de roadtrip-uri şi dacă găsim un drum frumos nu ne mai dăm duşi de la volan.

Nu există un răspuns scurt la întrebarea asta. Se împacă din ce în ce mai bine, aşa cum şi noi învăţăm din fiecare roadtrip lucruri noi pe care putem să le facem ca bebe să se simtă şi mai bine la drum lung.

Acum două luni nu-mi puteam închipui că la 7 luni o să putem să mergem cu Ana 12 ore fără ca ea să fie extrem de nemulţumită. Ei bine, s-a întâmplat ieri, pe drumurile din Portugalia. Aveam de ajuns de la un hotel din nord la unul din centru, străbătând circa 350 de kilometri. Cinci – şase ore de mers şnur pe care noi le-am împănat cu vizite, pauze de masă, de cafea şi de gustări, până s-au făcut 12 🙂

 

Cum s-a simţit Ana? S-a bucurat de fiecare oprire, a moţăit destul de mult în maşină, când n-a moţăit s-a jucat, iar spre sfârşit ne-a anunţat printr-un ua-ua-ua-ua de jumătate de oră că e cam mult pentru ea.

Ce ingrediente folosim pentru o călătorie lungă (şi liniştită) cu maşină?

1. Planifică, planifică, planifică și adaptează-te din zbor

În momentul în care ne facem un traseu, ne gândim la toate locurile în care am putea opri pe drum. Fie că e vorba de benzinării, popasuri sau obiective de vizitat. Stabilim unde ar fi ideal să ne oprim, având în minte şi varianta B. Iar la faţa locului, dacă şi varianta B eşuează facem din zbor planul C.

Nu de alta, dar dacă noi avem planificată o pauză de cafea, papa pentru bebe şi dezmorţire în benzinăria X, dar Ana abia a adormit profităm de situaţie şi mergem cât putem de mult. Cel mai probabil se va trezi înfometată când suntem în mijlocul câmpului/autostrăzii/oraşului. Dar nu-i bai. Oprim unde putem şi rezolvăm problema. Rămânem fără cafea, însă înaintăm considerabil şi în linişte.

2. Ia-o încet

N-aş recomanda nimănui să plece pentru prima dată cu bebe la un drum mai lung de o oră, maxim două. Nu de alta, dar riscă să se aleagă cu o fobie de mers cu bebe în maşină.

Prima noastră ieşire a fost la 20 de minute de Bucuresti, după care ne-am aventurat până la Bran. Au urmat Sibiu, Drobeta Turnu-Severin şi abia apoi am avut curajul să mergem până în Bucovina.

Abordarea graduală e utilă pentru tine ca părinte, căci întâmpini problemele treptat şi oricât de “urlător” ar fi drumul, dacă durează doar o oră e suportabil. Iar bebeluşii se obişnuiesc încet, încet cu locşorul lor din spate şi rutinele unei călătorii cu maşina.

3. Alternează

Chiar dacă acum ştim că putem să mergem cu Ana şi o zi întreagă fără să avem parte de scandal şi nemulţumire din partea ei, nu ne-am planifica o vacanţă în care să facem asta zi de zi. Nici măcar o dată la două zile. Nu doar pentru că e obositor, dar şi pentru că sunt anumite nevoi pe care mersul cu maşina nu le satisface deloc. Şi la finalul zilei se vede.

Cum am ajuns la hotel, după un drum de 12 ore, Ana a început să se învârtă ca un titirez, să meargă de-a buselea, să dea din picioare. Se vedea pe faţa ei cât e de obosită, membrele nici n-o mai ascultau prea bine, dar ea continua să facă asta. Şi de adormit a adormit de două ori mai greu, ca de fiecare dată când e peste măsură de obosită.

Partea bună e că într-o vacanţă de o săptămână, două astfel de drumuri sunt suportabile. Asta ne permite fie să ajungem într-un loc îndepărtat şi să ne şi întoarcem de acolo (funcţionează foarte bine în ţară), fie să facem două excursii de-o zi în împrejurimile locului în care stăm (se pretează bine la vacanţele în străinătate).

Lăsând la o parte principiile de mai sus, aproape în fiecare roadtrip am descoperit câte o problemă punctuală, probleme care ne-au făcut să tragem următoarele învăţăminte:

1. Alege scaunul de mașină potrivit

Până acum Ana a mers în patru scaune de maşină diferite. Abia când am ajuns în Sicilia şi am închiriat maşină cu scaun de bebe (Britax) ne-am dat seamă cât de mare e diferenţa între roadtrip-uri cu bebe în scaun care să-i vină mănuşă. Nu tu cap căzut, nu tu alunecat în poziţii ciudate, nu tu poziţie prea verticală, etc.

La întoarcerea în ţară am căutat fix modelul respectiv, dar din păcate nu l-am găsit. Maxi Cosi a fost un compromis bun care a ridicat mult gradul de confort în călătoriile cu maşina.

2. Scapă de transpirație

Multă vreme ne-a incomodat faptul că o scoteam pe Ana leoarcă din scaunul de maşină. Se freca de materialul scaunului, se încingea şi nu se simţea deloc bine. Transpiratul abundent a luat sfârşit o dată ce i-am luat de la Baby Expo o husă care lasă aerul să circule. Una dintre cele mai bune învestiţii de până acum!

calatorii cu bebe in masina

3. Folosește zdrăngănelele cu cârlig

De pe la trei luni, Ana a devenit interesată de tot ce mişcă. Dă să apuce şi să roadă tot. Iniţial i-am luat o jucărioară care se agăţa de mânerul de la scaunul de maşină printr-un inel. Era simpatică şi bebe s-ar fi jucat cu ea dacă ar fi rămas în câmpul ei vizual mai mult de 5 secunde 🙂

Fiind cu inel, pur şi simplu nu rămânea într-o poziţie fixă şi la prima curba aluneca într-o parte. Plus că era destul de greu de scos, inelul ameninţând de fiecare dată să se rupă-n două.

De când ne-am luat o maimuţică zdrăngănitoare cu cârlig am scăpat de toate problemele astea. Când vedem că Ana dă semne de plictiseală, i-o atârnăm în două secunde de mânerul scaunului, se poate juca liniştită cu ea şi de căzut într-o parte cade doar dacă trage bebe cu forţă de ea.

calatorii cu bebe in masina

4. Fă rost de un șorțuleț-minune!

O zi întreagă de condus înseamnă multe mese luate pe drum, de cele mai multe ori în maşină. În cazul în care bebe e alăptat, şorţuleţul minune, cum îmi place mie să-i zic, îmi permite să-i dau bebelui să pape oriunde. Inclusiv în locurile în care se foieşte multă lumea pe lângă maşină.

Acum depinde cât de pudică eşti, eu nu m-am simţit bine dandu-i Anei să pape în văzul lumii. Iar cu o eşarfă mai mare nu m-am împăcat aşa de bine din cauza că bebe dă din mânuţe şi eşarfa nu rezistă mult acolo unde a fost pusă.

Vestea bună e că există acest şorţuleţ minune, vestea mai puţin bună e că trebuie comandat din străinătate. (eu l-am luat de pe amazon.com) Dacă totuşi te pricepi puţin la cusut sau ai vreo prietenă/mamă pricepută, e uşor de realizat ceva similar.

5. Scapă de griji cu oglinda de maşină

Ţin minte că până să ne luăm oglinda de maşină (de aici) trăgeam pe dreapta din 15 în 15 minute să vedem dacă bebe stă bine în scaun, dacă nu are capul în piept sau vreo altă problemă.

Acum doar întoarcem capul şi-o vedem cum moţăie bine mersi sau se joacă liniştită. Şi stăm şi noi mai liniştiţi.

Astea sunt micile magii pe care le-am scos din joben până acum. Şi ne-au fost suficiente pentru a trece cu bine de vreo două drumuri lungi cu maşina.

Voi la ce trucuri aţi mai apelat?