Parca-n Bucuresti nici nu simti ca iarna si-a intrat in drepturi! Asta a fost primul meu gand cand m-am dat jos din masina, in parcarea aproape pustie de la Mogosoaia. Respiram si se vedea cum iese abur pe gura. Pana si paznicul parcarii a sosit cu intarziere sa ne ia banii. Se ascunsese undeva de frig si nici ca-i venea sa iasa de acolo pentru cei 4 lei.

Am inaintat agale pe aleea marginita de copaci despuiati, invaluiti doar de un strat subtire de bruma. Tot peisajul parea amortit si infrigurat. Noroc cu cerul rosiatic care te ducea, cat de cat, cu gandul la caldura.
bebe calator la mogosoaia-1 bebe calator la mogosoaia-2
Ana a adormit in masina, cu mult timp inainte de a ajunge la palat. Insa cum a dat cu nasucul de ger, a facut ochii mari. Degeaba am plimbat-o cu caruciorul. N-a vrut sa adoarma la loc si pace. Simtea ea ca e rost de descoperit locuri si senzatii noi. A avut rabdare sa stea pe trei roti doar pana la poarta palatului. Dupa care hop pe doua picioare. Ale ei sau ale noastre, in functie de preferinte, oboseala si sperieturi 🙂

A avut parte si de prima imbratisare cu asfaltul, care s-a lasat cu 30 de secunde de vociferari. Insa ce sa-i faci, primii pasi vin la pachet si cu asa ceva. Dupa care a trecut mai departe, cu zambetul pe buze, fara ca teama de a cadea sa-si puna amprenta pe pasii ei mici.
bebe calator la mogosoaia-9bebe calator la mogosoaia-34bebe calator la mogosoaia-16
Nu i-a fost teama nici de frigul pe care l-a infruntat vitejeste, cu mainile goale si curioase. Desi la inceput protejate de manusi de doua ori mai mari ca ele, pur si simplu n-au facut casa buna impreuna. Domnisoara vroia sa simte ce-i cu arbustii coafati de langa lac, cat de ascutite sunt pietricele albe care luceau in lumina asfintitului si cat de reci sunt scarile pe care le-a coborat entuziasmata.
bebe calator la mogosoaia-20 bebe calator la mogosoaia-22 bebe calator la mogosoaia-26 bebe calator la mogosoaia-30 bebe calator la mogosoaia-32 bebe calator la mogosoaia-36 bebe calator la mogosoaia-35 bebe calator la mogosoaia-40
Dupa atatea experiente noi, cu nasul rosu si frecandu-se cu manutele la ochi, Ana si-a luat la revedere de la lacul cu pojghite de gheata, de la cainele de piatra care privea nemiscat apusul si de la crengile impovarate de zapada. Iarna si-a intrat in drepturi la Mogosoaia. Si o data cu frigul a adus si-un strop de magie pe care va doresc sa-l descoperiti intr-o zi lenesa de decembrie!