Trei zile in Tel Aviv nu mi-au fost suficiente ca sa pot da un raspuns scurt si clar la intrebarea “si, cum e orasul?”. Cu de toate, intr-un mix neasteptat si haotic. Aici ai niste zgarie nori, doi metri mai incolo vezi niste hale pline cu grafittiuri si la marginea lor gasesti o casa de lemn adusa din Maine (US). Ai si plaja, ai si bulevarde cochete, ai si stradute medievale, si piete cu mancare, arta sau vechituri. M-a cam zapacit si solicitat scurta escapada in Israel, insa lasand asta la o parte am ajuns in cateva locuri in care m-as intoarce oricand cu placere.
Parcul Charles Clore
Cu Marea Mediterana in fata, un sir de zgarie nori in spate si Jaffa intr-o laterala, Charles Clore e un loc inverzit in care-ti poti gasi foarte usor zenul. Cand te-ai saturat de admirat panoramele care se deschid cam in orice directie te-ai uita, poti sa te plimbi cu bicicleta pe aleile lui ondulate, poti sa te dezmortesti putin pe aparatele de gimnatica-n aer liber sau poti sa te tolanesti pe iarba si sa te bucuri de cerul albastru cu nori pufosi. Pentru cei mici exista un spatiu de joaca cu leagane si nisip, plus o fantana dansatoare prin mijlocul careia poti fugi daca nu ti-e teama de cativa stropi de apa.
Bulevardul Rothschild
Denumit initial Rehov HaAm (in traducere strada oamenilor), bulevardul Rothschild este astazi una dintre principalele atractii ale orasului. Multe dintre casele care-l marginesc sunt construite-n stilul Bauhaus si sunt parte din “orasul alb” inclus in Patrimoniul UNESCO. Ca idee, Tel Aviv are cel mai mare numar de case in stil Bauhaus din lume, peste 4000.
Insa dincolo de fatadele impresionante, noua ne-a placut foarte mult atmosfera relaxata dintr-o zi de sambata – ultima de weekend la ei, caci au vinerea si sambata libere. Localnici de toate varstele se plimbau agale, erau si parinti care fugeau dupa copilasii lor, altii se plimbau cu cei mici pe biciclete, iar grupuri de tineri stateau pe iarba si se bucurau de vremea placuta.
L-am strabatut de la un capat la altul, in total un kilometru jumatate, si nici n-am simtit cand s-au scurs cele 20 de minute. Am vazut si spatii de joaca pentru copii, iar la capatul cu Charles Bronfman Auditorium, chiar in fata cladirii era o ditamai groapa cu nisip si pomisori din loc in loc. Intr-o sambata cu soare si 15 grade nici nu mai vedeam nisipul de cati copii erau acolo.
Muzeul de Arta
Tin sa precizez de la bun inceput ca eu, spre deosebire de Bogdan, nu sunt prea prietena cu muzeele de arta si le evit pe cat posibil. Ei bine, aici am gasit cateva expozitii si instalatii care mi-au trezit interesul si nu-mi pare rau ca i-am trecut pragul. Fie ca vorbim de expozitia temporara de nasturi si ornamente, de paienjenisul de fire negre printre care vedeai cateva scari albe (Inchisorile imaginatiei – o combinatie intre arta lui Shiota si Piranesi) sau de sacii stampilati cu “Produced in Ghana”, utilizati initial la transportul boabelor de cafea, cacao sau a carbunilor, aflati in stadii diferite de degradare, care inveleau intr-o zona peretii muzeului de sus pana jos.
Carmel Market
Imaginati-va o strada marginita de tarabe bagate unele intr-altele, iar pe mijloc un rau de oameni care nu se pot misca decat in ritmul impus de multime. Pe langa hainele si suvenirurile “made in China” am trecut repede, insa a fost o adevarata aventura sa ne oprim din cand in cand sa studiem zecile de sortimente de halva, sa poftim intens la baclavalele insiropate sau sa ne minunam de fructele exotice cu care nu eram obisnuiti.
Carmel Market m-a dus cu gandul, cumva, la pietele din Hong Kong, iar daca vreti sa o vizitati aveti grija sa nu fie intr-o zi de sambata. E Shabbat-ul la ei si e inchisa.
Yemenite Quarter
Chiar langa piata Carmel se intinde cartierul in care s-au stabilit evreii yemeniti in 1906. Pe-atunci era o zona saracacioasa, casele aveau in general un singur etaj si erau construite din materiale ieftine. Astazi, Kerem HaTeimanim (podgoriile yemenite, in traducere) e un loc viu, cu multe grafittiuri, cu stradute inguste si fatade colorate prin care a fost o placere sa ne plimbam.
Targul Nahalat Binyamin
Ca o extensie a Carmel Market, joi si vineri, pe o strada paralela (Nahalat Binyamin) artisti hand made vin sa-si expuna produsele unicat. Am fost surprinsa de calitatea si originalitatea produselor doar ca sa aflu ulterior ca nimic nu e intamplator. Nahalat Binyamin e cea mai mare astfel de piata din Israel, iar accesul ca expozant se supune unor reguli stricte. Artistii sunt aprobati de un comitet, produsele lor trebuie sa fie originale si facute de mana, iar la tarabe e musai sa fie chiar ei (pentru un plus de autenticitate).
Plaja Geula si promenada
Ideea construirii unei promenade in Tel Aviv a aparut prin 1930 cand consiliul local si-a dorit o separare clara intre zona de balaceala si cea de plimbare. Astazi exista sase sectiuni care se intind de-a lungul coastei si exista planuri de a le uni intr-o mare promenada. Noi ne-am plimbat pe Lahat Promenade, Sha’ar Le’Yafo si KHomot ha’Yam. Toate ne-au placut, dar parca Lahat a avut un mic plus – am avut acces direct de pe promenada pe plaja. Nu era vreme de facut baie, insa multi curajosi se luptau cu valurile de pe placile lor de surf, iar alti oameni tolaneau pe sezlonguri infofoliti in geci si esarfe.
Cartierul Neve Tzedek
In Neve Tzedek (lacasul justitiei, in traducere) am simtit un aer autentic ca in cartierul yemenit, doar ca vorbim despre o zona mult mai aranjata si mai scumpa. Primele familii de evrei au poposit aici pe la 1887, incercand sa gaseasca o alternativa la un Jaffa mult prea aglomerat si suprapopulat. De-a lungul timpului cartierul a gazduit artisti faimosi ca Shmuel Yosef Agnon, iar astazi e presarat cu galerii de arta, cafenele in voga si hoteluri boutique.
La primele ore ale diminetii, cand am ajuns acolo, nu era nici tipenie de om pe stradute. Ne-am intersectat la un moment dat doar cu trei adulti care transportau vreo 8 – 10 copii intr-o lada pe rotile. I-am urmarit cu privirea, curiosi sa vedem ce fac. La mijlocul strazii s-au oprit, au deschis usa unei case si i-au descarcat pe cei mici, unul cate unul, in gradinita cartierului.
Jaffa
Jaffa, anticul oras port arab, desi e la o aruncatura de bat de Tel Avivul central pare desprins dintr-un cu totul alt film. Partea veche a orasului e un labirint de strazi inguste, trepte multe, obloane albastre si multe fatade din caramida. Am fost atat de fascinati de atmosfera locului ca am ajuns prea tarziu la muzeul Ilana Goor, insa ne-am consolat in piata de langa biserica Sf. Petru unde localnicii se unduiau pe ritmuri de tango.
Pentru multa lume atractia principala a zonei e piata de vechituri. Pe noi nici nu ne pasioneaza subiectul, nici nu ne-a incantat atitudinea destul de insistento-agresiva a vanzatorilor asa ca am iesit repede si ne-am vazut de plimbarea pe stradute.
Portul si Parcul Midron Yaffo
In portul din Jaffa am ajuns special la apus crezand ca o sa avem parte de o super priveliste. Din pacate zona destul de industriala si-n paragina pe alocuri ne-a cam lasat oftand, insa imediat ce-am trecut de catargele care se reflectau in apa plina de gunoaie ne-a revenit zambetul pe buze. O promenada lata ne-a aratat drumul spre parcul Midron Yaffo. Am admirat siluetele pescarilor pe un fundal rosiatic, am stat pe iarba si ne-am bucurat de ultimele crampeie de lumina peste Mediterana.
In loc de concluzie
Tel Aviv nu se afla pe lista mea cu destinatii musai de vizitat. A fost un city break impulsiv, organizat din scurt pe principiul hai sa incercam si altceva decat clasicele orase europene. Am gasit zbor direct cu Blue Air, orarul era bun (am ajuns joi seara, am plecat duminica noapte) si pretul ok pentru niste bilete luate cu doua saptamani inainte (circa 100 de euro de persoana).
Nu-mi pare rau de alegere, a fost o experienta interesanta (si destul de costisitoare) pe care ma bucur ca am avut-o, insa nu m-as grabi sa ma intorc. Exploram ideea de a merge cu fetele pe litoralul lor auzind ca au niste resorturi faine pentru familii, insa cred ca sunt locuri mult mai spectaculoase, accesibile si potrivite de mers cu copiii.