In ultimele doua luni am avut parte de tot felul de boli, unele chiar in deplasare. La inceputul lui iunie, Ana a ajuns in Corfu cu febra 40, rosu-n gat si moleseala maxima. Spre sfarsitul lunii, a mai racit o data acasa. Acum doua saptamani a facut varicela, iar de trei zile au aparut bubitele si la Ema.

De fiecare data m-am lovit de tot feluri de mituri si masuri drastice care ne-ar fi putut complica foarte tare viata, vacanta si perioada de convalescenta. Am avut insa un aliat puternic care enerveaza doctorii, dar ma ajuta sa iau decizii in cunostinta de cauza. E o intrebare simpla, pe care cei mici o folosesc cu orice ocazie, dar noi adultii, speriati de boala, uitam sa o punem: “de ce?”.

Exemplul 1: Ana. Corfu. Febra 40 de grade. Voma in avion. Leguma la hotel.

boala copii vacanta-1

Am vorbit cu pediatrul nostru din tara. Ne-a dat un tratament cu medicamentele pe care le aveam in bagaj. I-am dat sfantul Nurofen. In mod normal ii scadea febra repede. De data asta, s-a incapatanat sa ramana pe pozitii. Nu mai era 40, era 38, dar era. Ne-am facut programare de urgenta la un pediatru local. Am mers acolo, a vazut-o, ne-a confirmat ca are o viroza uratica. Rosu-n gat da febra asta mare, probabil ca o sa fie bolnava vreo saptamana. Yuhuu, exact cat dureaza vacanta noastra.

Sa bea lichide, sa se odihneasca si sa nu se apropie de piscina sau mare. Adica putem sa ne plimbam cu ea? Car, mar, acum daca sunteti in vacanta.. Care sunt riscurile? De ce ar trebui sa stam in camera de hotel? Dupa o discutie lunga, ideile principale au fost:

  1. In deplasare e mai greu de gestionat febra mare. La hotel ii mai faci impachetari, ai cada cu apa calaie daca devine grava situatia.
  2.  Organismul se lupta cu boala si e slabit. Plimbarile pot fi obositoare.
  3.  La mare, pe plaja, exista risc crescut de deshidratare, iar balaceala o poate obosi foarte tare.

Buun. Toate explicatiile ei aveau sens. In acelasi timp, noi o stiam pe Ana. Daca medicamentele isi faceau efectul si-i scadea febra, n-ar fi avut stare. Am fi stat in camera de hotel cu un copil zglobiu caruia ar fi trebuit sa-i explicam de zece ori pe ora ca n-are voie sa iasa afara pentru ca e bolnav. I-am fi dat cu un ciocan in psihic pana cand l-am fi daramat.

Asa ca am luat la rand riscurile expuse de pediatru:

  1. Ce ne facem daca suntem la cuca macaii si Ana sare dintr-o data de la stare afebrila la 40 de grade? Pai, n-ajungem la cuca macaii. Ne facem si noi traseele de asa maniera incat, in orice moment, sa facem maaaaxim o ora pana la hotel sau pana la spital. Incepem cu plimbari scurte si vedem cum reactioneaza.
  2. Plimbarile pot fi obositoare. Hai sa incercam sa imbinam plimbatul cu masina, unde Ana poate sa doarma linistita daca simte nevoia, cu explorari scurte de satuce de munte, racoroase, care sa nu o stimuleze excesiv.
  3. De balaceala nu se punea problema, caci domnisoara e cam speriata de valuri. Insa daca ajungem seara pe vreo plaja, ne orientam la fata locului. Stiam ca-si doreste foarte, foarte mult sa se joace in nisip, pe malul marii. De vreo doua saptamani ne tot intreba cand mergem la titina (cuvant generic folosit pentru piscina, mare, lac). S-ar putea ca bucuria de a fi acolo si de a-si inmuia picoarele in apa sa-i faca mult mai mult bine decat orice tratament si precautie.

A doua zi ne-am pus in aplicare planul, Ana a dormit mult in masina, iar cand ne opream sa vizitam ceva era o explozie de bucurie si entuziasm. De mancat n-a prea mancat nimic in prima jumatate de vacanta, insa a baut apa si mult lapte. Din a patra zi i-am dat Nurofen doar dimineata si seara si n-a mai facut deloc febra. Cand am plecat din Corfu era vindecata, ii revenise si pofta de mancare, iar in cele sapte zile petrecute pe insula am strans o gramada de amintiri frumoase.

Exemplul 2. Ana. Bucuresti. Prima eruptie de varicela. Noi, in Paris, in prima escapda-n doi dupa nasterea Emei.

O sun pe mama, luni, sa vad cum se descurca cu fetele. Bine, o da pe Ana cu tincturi. Ema doarme. Tincturi? Da, a facut varicela. I-au aparut multe bube. Cateva sunt mari si urate. Avea si febra. Bine, noroc ca mama e foarte zen de fel. Zen si analitica. O sunase pe pediatra de la ea de la scoala (da, e profesoara), o intrebase ce e de facut si aplicase tratamentul fara panica sau alte alea. Noi ne-am vazut de plimbarile noastre prin Paris. L-am sarbatorit pe Bogdan caci, intamplator, varicela Anei s-a declansat chiar de ziua lui. Seara, o sun din nou pe mama. Putin nelinistita imi zice ca a lasat-o pe Ana sa zburde prin gradina. Nu stia ca n-are voie sub nici o forma afara.

Cum adica n-are voie sub nici o forma afara? Asa ii spusesera mai multe persoane si-i era teama sa o mai lase pe-afara. Ridic dintr-o spranceana. Ii trimit numarul pediatrului care o urmareste pe Ana de cand s-a nascut. O rog sa o sune pe doamna doctor sa o intrebe daca poate sa o tina pe Ana afara si daca nu, de ce? A doua zi, imi spune concluziile:
1. Nu se recomanda iesitul afara pentru a nu da boala si altor copii.
2. Dincolo de asta, organismul e slabit, imunitatea scazuta si poate sa ia alte boli mult mai usor.
Insa pediatrul stia ca noi stam la casa si cele doua riscuri erau minime spre inexistente in curtea proprie. Asa ca, in timp ce eu vorbeam cu mama la telefon, Ana fugarea, vesela nevoie mare, o musca prin gradina.

ana in gradina-1

Nu ma intelegeti gresit. Nu zic ca recomandarile medicilor si precautiile nu sunt bune. Cred ca lupta cu bolile se duce atat in plan fizic, cat si mental. E important sa intelegem de ce sunt recomandate anumite lucruri si sa luam o decizie de aplicare a lor sau nu in functie de caz, gandindu-ne si la faptul ca starea de spirit buna ajuta la o vindecare mai rapida.