Gaspar Gyorgy este psiholog clinician si psihoterapeut, specializat, printre altele, pe Terapia de Familie si Psihoterapia Integrativa. A fost, de curand, speaker in cadrul evenimentului Social Media for Parents unde a povestit despre relatia de cuplu si felul in care aceasta afecteaza relatia parinte – copil. Astazi l-am rugat sa raspunda la cateva intrebari care sunt sigura ca stau pe buzele parintilor calatori si asteapta raspuns de la un specialist.
Calatoriile schimba regulile jocului parinte-copil, parinte-parinte. Ii scot pe toti trei din zona de confort. Din experienta ta, care sunt cele mai frecvente provocari cu care se confrunta parintii atunci cand pleaca in vacanta cu cei mici?
Vacanța pune o mare presiune pe toți membrii familiei indiferent de vârstă. Deoarece este unul dintre cele mai așteptate evenimente de peste an, în mintea fiecăruia conținutul acesteia variază. Pentru unii dintre noi vacanța trebuie să implice relaxare, plajă, bălăceală; pentru alții munte, acțiune, senzații tari; și desigur călătorii în locuri exotice, muzee sau concerte. Provocările apar atunci când interesele sunt foarte diferite sau atunci când unul dintre membrii familiei nu reușește să intre în “starea de vacanță”. În astfel de situații frustrarea și supărarea sunt emoții care dacă nu sunt bine gestionate pot genera conflicte și multe neplăceri. Majoritatea familiilor au nevoie de câteva zile pentru ca membrii acestora să se armonizeze atât mental cât și afectiv.
Este important să avem o viziune integrate asupra ideii de vacanță și să ne sprijinim reciproc în momentele dificile, alegând conștient să ne bucurăm de ceea ce este pozitiv și plăcut.
Cum le recomanzi parintilor sa abordeze aceste provocari?
Un plan de acțiune stabilit de acasă poate funcționa pentru unele familii. Alegerea locației din timp și stabilirea bugetului sunt acțiuni care ne pot proteja de stresul suplimentar și unele surprize ale neprevăzutului. Pentru familiile cu bebeluși sau copii mici o bonă poate fi o alegere înțeleaptă, ca părinții să poată petrece câteva momente de intimitate și relaxare. De asemenea ajută să ne flexibilizăm așteptările. Deoarece vacanțele sunt evenimente de viață acestea pot conține și momente mai grele sau neplăcute. Deseori starea de stres și oboseală pare să se accentueze atunci când mintea nu are de rezolvat probleme. De aceea este important să avem o viziune integrate asupra ideii de vacanță și să ne sprijinim reciproc în momentele dificile, alegând conștient să ne bucurăm de ceea ce este pozitiv și plăcut.
Pentru copii, o calatorie in strainatate, de exemplu, inseamna o schimbare foarte mare de mediu. Ce impact are aceasta schimbare asupra celor mici?
Frica, debusolarea și incertitudinea pot fi resimțite mai intens de acei copii care preferă mediul familiar și obișnuit (în special copiii cu un nivel de inhibiție comportamentală crescut). Pentru alții stimularea oferită de toate elementele de noutate poate fi extreme de confortabilă și energizantă.
In cazul copiilor care intampina dificultati de adaptare la un mediu nou, cum ar putea parintii sa le usureze tranzitia?
Ajuta mult dacă părinții îi pregătesc mental pe copii și dacă le arată imagini cu locurile în care urmează să ajungă. Validarea emoțională este extrem de importantă, adică părintele să-l încurajeze pe copil să vorbească despre ceea ce simte, fără a-i critica sau a-i minimiza trăirile (chiar dacă acestea diferă de cele ale părintelui). În momentele în care haosul emoțional preia controlul dr. Dan Siegel (renumitul expert în parenting conștient) ne încurajează să abordăm cu prioritate emoțiile copilului și abia apoi să-i activăm latura cognitivă prin care-i scoatem în evidență și lucrurile bune pe care ni le poate rezerva schimbarea mediului.
Validarea emoțională este extrem de importantă, adică părintele să-l încurajeze pe copil să vorbească despre ceea ce simte, fără a-i critica sau a-i minimiza trăirile (chiar dacă acestea diferă de cele ale părintelui).
Cum procedam cu temerile celor mici? De apa, de inaltime? Un exemplu concret de dificultate intampinata de una dintre cititoarele noastre: “Baietelul nostru (are 5 ani si 4 luni) refuza total sa zboare cu avionul. Noi am stat un an la Bruxelles si in perioada aceea am calatorit destul de mult cu avionul (atunci cel mic avea 3 ani) Dar, dintr-o data, pe la 4 ani, cand a inceput sa constientizeze cat de sus suntem (statea la geam), a inceput sa tipe!!! Ai idee cum am putea sa-l lamurim ca nu e asa rau???”
Pe măsură ce copiii înaintează în vârstă aceștia devin mai conștienți de sine și învață foarte ușor din ceea ce văd sau aud la adulți, mai ales atunci când percep o amenințare sau se confruntă cu o pierdere. Și în aceste situații normalizarea emoțiilor și asigurarea confortului emoțional sunt primele recomandări, iar pe măsură ce copilul este validat și ghidat verbal părintele poate face referire la partea rațională și logică: “Mama înțelege foarte bine ceea ce simți tu acum, aceste energii care roiesc în corpul tău pot fi numite frică și entuziasm, cu toții le simțim. De cele mai multe ori când apar acești fluturași ne vine să fugim sau să luptăm deoarece nu putem controla o anumită situație. Îți amintești de perioada în care am locuit în Bruxelles și avionul era mijlocul nostru obișnuit de transport? Atunci noi am făcut față acestor fluturași/emoții și ne-am descurcat destul de bine, hai să vedem cum ne vom descurca și de această dată”. Ajută foarte mult dacă părinții proiectează asupra copilului caracteristicile unei persoane care poate face față unei astfel de provocări, fără a face însă referire la vină sau rușine. Exercițiile de respirație și cele de relaxare sunt de asemenea utile deoarece funcționează ca un antidot natural la frică și anxietate. Acestea merită exersate înainte de zbor (pentru a deveni obișnuințe) și reluate la momentul îmbarcării. Important este să menținem contactul dintre părinte și copil, tranformând orice reușită într-un motiv de bucurie și creștere.
Pentru mine, calatoriile sunt prilej de “family building”. Parerile, insa, par sa fie impartite. Ba ca ajuta la consolidarea relatiilor, ba ca adancesc si mai mult problemele din familie. Unde-i situat, de fapt, adevarul?
Adevărul rezultă din felul în care facem față evenimentelor neprevăzute. Orice provocare ne poate apropia sau îndepărta, în funcție de felul în care facem față emoțiilor negative și de cum alegem să avem grijă de cei dragi. Încrederea în relații crește atunci când “doborâm demoni împreună” și nu atunci când luptăm unul împotriva celuilalt. Este ca orice activitate de genul “team building”, doar că de această dată construim coeziunea în familie, alegând conștient să ne gestionăm mai bine emoțiile și să-i tratăm pe ceilalți cu respect și demnitate.
Copiii până în trei ani pot percepe impactul călătoriei chiar dacă nu-și vor reactualiza aceste amintiri la fel ca preșcolarii sau școlarii mici.
Ce impact au calatoriile asupra copiilor mici (de pana la 3 ani)? Inteleg ceva din ele?
Unii specialiști în psihologia dezvoltării sunt de părere că “nașterea psihologică” a copilului se produce în jurul vârstei de 3 ani. Însă cu toții sunt de acord asupra faptului că experiențele noastre de viață sunt stocate la nivelul creierului emoțional încă din perioada preverbală. Deoarece creierul este un organ social, fiecare interacțiune cu mediul face ca acesta să activeze anumite rețele neuronale și noi să avem anumite stări. Din această perspectivă, răspunsul este afirmativ. Copiii până în trei ani pot percepe impactul călătoriei chiar dacă nu-și vor reactualiza aceste amintiri la fel ca preșcolarii sau școlarii mici.
La final, o intrebare mai delicata: sunt calatoriile cu copiii pentru oricine? Incurajezi parintii sa descopere lumea cot la cot cu cei mici?
Cu siguranță schimbarea mediului este necesară și de cele mai multe ori și sănătoasă. Dincolo de relaxare și conectare, acestea sunt și contexte potrivite pentru descoperirea mediului înconjurător și acumularea de noi informații. Desigur acest “cot la cot” trebuie adaptat în funcție de vârsta copilului și de capacitățile acestuia. Expunerea copilului la riscuri sau epuizări fizice și psihologice poate avea mai multe consecințe negative decât pozitive. Este important ca părinții să facă diferența între nevoile lor și ale copilului, și mai ales să țină cont de ceea ce poate copilul să facă raportat la vârsta pe care o are.
Draga Adriana,
Multumesc pentru articol. Spusele psihologului Gaspar Gyorgy vin ca o confirmare a convingerilor mele. Sunt multi parinti care nu-si iau copiii mici in concediu, argumentand ca sunt prea mici si, oricum, nu-si vor aminti nimic din ce si cum vor petrece. Mie mi se pare ca mai importante decat amintirile lor sunt emotiile. Copiii pana in trei ani nu vor avea “imagini” din concediile cu parintii, insa isi vor aminti cum i-au facut parintii lor sa se simta.
P.S. Te-am vazut la o pescarie in Agigea si imi pare rau ca nu te-am abordat. Ceea ce impartasesti tu din calatoriile voastre reprezinta, pentru mine, un ghid si iti multumesc.