Mă uitam la testul de sarcină, la cele două liniuțe și nu puteam să mă gândesc decât la un singur lucru: viața mea de călător feroce s-a terminat 🙂 După confirmarea lui bebe cel mic în devenire primul lucru pe care l-am făcut a fost să dau iama în biletele de avion. Două spre Danemarca, vă rog! Repede, cât mai pot călători! După care am profitat de fiecare oportunitate de a pleca hai hui mai aproape sau mai departe de casă. Și norocul mi-a surâs, căci s-au ivit ocazii multe, unele chiar nesperate.

Nu vă închipuiți că m-am aruncat așa, cu capul înainte. De la începutul până la sfârșitul sarcinii am plecat la drum după ce au fost întrunite trei cerințe esențiale:

  1. doctorul mi-a (re)confirmat că sarcina evoluează ok și nu e nici un pericol să zbor cu avionul sau să merg cu mașina
  2. mi-am făcut asigurare medicală pentru fiecare călătorie (cerință pe care o respectam și înainte de bebe)
  3. (și cea mai importantă) m-am simțit eu confortabil cu ideea de a pleca la drum.

Din cauza celor trei cerințe am zis pas la două deplasări. Una la Amsterdam, în luna a treia, când nu m-am simțit eu ok să plec și l-am anunțat pe Bogdan cu o oră înainte să plecăm la aeroport și una la Frankfurt, în luna a șaptea, când n-am primit undă verde de la doctor.

În rest, 2012 a arătat pentru mine cam așa:

O lună

În Barcelona nici nu știam că nu mai suntem doi la drum, ci trei 🙂

Trei luni

Visam demult să ajung în Maramureș ca să văd bisericile de lemn, Cimitirul Vesel și Mocănița. Mi-au plăcut toate, dar zău că mâncarea tradițională din zonă nu se pupă deloc cu alimentația de femeie însărcinată, cu grețuri matinale :))

Patru luni

În Danemarca m-am bucurat ca un copil de distracțiile de la Castelul Egeskov, din Parcul Tivoli și mai ales de cele din Legoland.

Pe terasa Rockefeller Center din New York mi-am adus aminte ce fain e să te bucuri de ploaie. Mai ales când ea alungă turiștii din jurul tău și rămâi singură în fața orașului văzut de la înălțime.

Cinci luni

Cu bebele în burtică am ezitat să fac canyoning la Alcantara, Sicilia, deși tare mi-aș fi dorit. Dar tot m-am băgat puțin în apă ca să admir formațiunile spectaculoase.

Și tot în apă am intrat ca să ajung pe Isola Bella, micuța insulă de lângă Taormina.

În timpul sarcinii am trecut de la tricouri și blugi la rochițe și pălării. Și ce bine s-au potrivit cu Panarea, insula cochetă cu aproape 300 de locuitori.

Iar la întoarcerea în țară am dat o fugă și până la Râșnov, că prea trecusem de multe ori în fugă prin zonă și n-apucasem să urc la cetate.

Șase luni

După New York-ul văzut de sus, am vrut să văd cum arată și Napoli de la înălțime.

Și-am mers și la Caserta, palatul mai puțin cunoscut din apropierea Napoli-ului.

Mai spre sfârșitul lunii am ieșit cu Bloggers Inc la Porțile de Fier și am descoperit că poți să vezi Cazanele și de pe Ciucarul Mare, nu doar mergând cu mașina sau cu barca.

Iar apoi am ajuns la Vulcanii Noroioși unde m-am întrebat cât curaj îți trebuie să sari într-unul din craterele mai mari. Nu de alta, dar văzusem astfel de poze pe net. Am încercat nămolul cu un deget și-am concluzionat că nu-i de mine. 🙂

Opt luni

Cam pe atunci mai toți apropiații începeau să pună pariu că bebe o să apară undeva pe drum. Nu de alta, dar nu mă mai opream din umblat hai hui. Aproape numai prin țară, că se apropia momentul și mai greu cu avionul.

Am fost în Dobrogea și mi-a părut rău că până acum am subestimat întreaga zonă. Mai ales când am vizitat Cetatea Argamum, Cetatea Heraclea și când m-am plimbat pe lacul Razim.

Și tot la capitolul subestimări se încadrează și Dalboka pe lângă care am trecut de multe ori, dar abia acum am oprit pentru o porție (sau mai multe) de scoici gătite în fel și chip.

Nouă luni

Iar în ultima ieșire dinaintea nașterii am reușit să-mi îndeplinesc o dorință care m-a tot bântuit pe măsură ce burtica creștea și tot creștea. Să zac într-un hamac, cu o carte bună în mână. La Simon, lângă Bran.

Așa că, dragi viitoare mămici, dacă vă place să călătoriți nu cedați în fața presiunilor venite din exterior. În cazul în care sarcina decurge fără probleme, puteți să călătoriți fără să puneți în pericol bebele. Știu că e greu să nu începi să-ți faci griji când auzi în stânga și în dreapta “Vaaai, vrei să zbori până la New York? Ce faci dacă ți se face rău în avion?” sau “Ești în șapte luni, de-acum trebuie să stai numai acasă că bebelușul poate să apară oricând”. Dar dacă voi vă simțiți ok și călătoritul vă relaxează și vă umple de energie pozitivă și bebelușului îi va fi bine acolo, în burtică. De ce ați vrea să vă privați și să îl privați de asta?