Martea asta am vrut sa le scoatem pe fete in oras, la cina. Le-am povestit entuziasmati ca o sa facem o calatorie in jurul lumii fara sa plecam din Bucuresti. Ca o sa gustam tot felul de preparate specifice unor tari in care n-am ajuns pana acum. Aveam in minte gradina de la Vivolis Flavors unde banuiam ca Ana o sa se poata desfasura in voie, iar Ema o sa stea la aer curat. Insa cand am ajuns in fata restaurantului, portile ii era ferecate. Uitasem complet ca luni si marti e inchis. Daca tot eram in nordul Bucurestiului am mai strabatut cativa kilometri si-am poposit la Restaurantul Vatra Neamului. Pe mine nu ma incanta in mod deosebit specificul mancarii, insa auzisem ca ar fi child friendly si de-asta aveam nevoie.

Cum e mancarea

La intrarea in restaurant am fost intampinati de acorduri saltarete de pian si vioara, live. Atmosfera era foarte relaxata. Mai erau doar vreo doua mese ocupate asa ca am putut sa ne alegem o masa foarte aproape de camera de joaca. Ana batea ritmul in masa, dadea din cap si ne zicea “Tite, mami. Ana tite!” (ca ea vrea sa manance clatite)

Noi am mers pe mana chelnerului care ne-a recomandat, printre altele, costitele de porc ca-n Moldova, zama moldoveneasca si cotletele de berbecut flambat cu sos de ghimbir. Daca tot ajunsesem intr-un restaurant cu specific moldovenesc, nu puteam sa nu incercam si placinta “Poale-n brau”. In meniu exista mai multe umpluturi, noi am ales branza de oaie.

Va ziceam ca nu eram foarte incantata de specificul restaurantului. Asta pana cand au inceput sa soseasca felurile de mancare. Placintele sunt facute pe loc, framantate, umplute si coapte cu drag de o gospodina iute de mana. Nu tin minte sa mai fi mancat asa placinte, desi-s fana. Nici nu se compara cu cele de la “La placinte”, de exemplu. I-am luat si mamei la pachet, atat de mult mi-au placut.

Iar costitele de porc, ah cum au fost. Mie imi place varianta coastelor la gratar (ca cele de la Costelarie), nu la cuptor. Insa costitele astea ca-n Moldova chiar daca erau la cuptor, cu un sos de ceapa dulce acrisor, mi s-au topit in gura si nici ca m-am putut opri pana la ultima inghititura. Si Bogdan a fost incantat de supa de pui cu taietei si de cotletele de berbecut cu un sos de ghimbir “foarte onest”, ca sa-l citez.

Ana a infulecat o clatita si jumatate, cateva bucatele de placinta, a dat verictul “mun, mun”, dupa care a fugit la joaca.




Facilitati pentru copii

In interiorul restaurantului exista o camera de joaca pentru cei mici si o incapere pentru mame si nou nascuti. E primul loc din Bucuresti in care ajung si gasesc camera de alaptat si schimbat.

Revenind la cea pentru copii, in weekend exista supraveghetor cu care-i poti lasa pe cei mici. In timpul saptamanii ti-o deschid la cerere. Au acolo o lada mare cu jucarii de plastic (tractorase, trenulete, etc), doi saci cu caramizi gen lego, mai multe animale din caucic, plus toate cele necesare pentru colorat si pictat.

Daca vrei sa stai cu cei mici cat se joaca, au o canapea si fotolii. Ana a luat fiecare zona la rand, a pictat, colorat, a construit un tarc din caramizi colorate pentru animale si s-a dat uta-uta pe calut.



La final, si noi, si ea am plecat satui si bine dispusi. E un loc in care o sa ne intoarcem cu orice ocazie. Si data viitoare promitem sa facem si poze mai de Doamne ajuta. Acum am fost prinsi nepregatiti, doar cu un telefon pe descarcate, in conditii de lumina slaba. Dar prea a fost fain locul ca sa nu scriem despre el 🙂