ToscanaNe-am incurajat unul pe celalalt ca nu o sa ne topim de dor. Poate doar de la canicula lui august in Toscana. Am cumparat biletele de avion dupa care am anuntat-o pe mama ca o sa aiba un musafir simpatic in vizita. Una mai indelungata.

– Cat de indelungata?
– Ei, cateva zile acolo, ca doar esti in vacanta!
– Cate?
– Vreo cinci asa..
– !?!?!

Pana la urma s-a induplecat sa o tina pe Ana. Cinci zile, nu mai mult. Si doar de data asta, sa nu mai apelam la ea pana la anu. Perfect! Am rezolvat-o si pe asta. Ne mai trebuie cazare si suntem gata de plecare. Dupa cateva scroll-uri pe booking, un ochi aruncat pe recomandarile de hoteluri din ghidul LP si o cautare pe google ne-am hotarat: o sa stam la o ferma. Acum trei ani, cand ne-am indragostit iremediabil de sudul Toscanei, nu ne-am permis un agricoturismo in plin sezon. Am inchiriat un locsor “in the middle of nowhere” de la un localnic. A fost perfect, mai bine decat in cele mai frumoase visuri ale noastre. Dar am ramas cu intrebarea: cum e domle la agricoturismele astea?

Acum mergem sa aflam, sa revedem locuri dragi, sa vizitam ce n-am apucat data trecuta si sa (re)descoperim vacantele in doi.

Sincera sa fiu, pentru ultima parte am cele mai mari emotii. Ne-am antrenat pentru miniCalatorii in trei, ne-am adaptat vacantele la noua formula si-acum o sa fim pusi fata in fata. Noul Bogdan cu noua Adriana fara 90% din atentie indreptata inspre bebe Ana. Vorba cantecului: “Sa vedem, sa vedem, sa vedem ce-o sa iaaaasa”.